In mod traditional, studentia si liceul sunt perioade in care tinerii sunt provocati de noi idei, invata sa gandeasca critic, isi asuma o responsabilitate din ce in ce mai mare pentru propria viata si in final devin cetateni adulti. Din nefericire, in ultimii ani s-a constatat cresterea nivelului de dependenta emotionala, anxietate si depresie in randul tinerilor.

Se pare ca principala cauza sunt parintii supra-controlanti, ceea ce face ca tinerii sa ramana blocati intr-o eterna adolescenta. Parintii doresc din ce in ce mai mult sa isi protejeze copiii de lumea pe care o percep ca fiind din ce in ce mai periculoasa. Asa ca isi imping copiii spre succes cu orice pret, ii protejeaza de esecuri in timp ce ii preseaza sa exceleze, le fac temele de casa, iau decizii in locul lor si in general le gestioneaza viata. Numai ca astfel nu fac decat sa isi priveze copiii de dezvoltarea creierului si a abilitatilor cognitive de care au neovie pentru a avea succes in viata.

Perioada tineretii este una foarte importanta pentru dezvoltarea creierului. Din adolescenta si pana in jurul varstei de 25 de ani, creierul nostru formeaza conexiuni intre neuroni sau sunt intarite anumite cai neuronale, in timp ce alte conexiuni neuronale sunt indepartate. Controlul personal asupra vietii proprii duce la activarea cortexului prefrontal, in timp ce lipsa unui astfel de control activeaza zonele limbice, ducand la cresterea nivelului de cortizol si anxietate. Nivelele crescute de cortizol afecteaza retelele neuronale care sunt sentiale pentru motivatie, atentie, memoria de lucru, reglarea raspunsurilor, flexibilitatea comportamentala si invatare.

In consecinta, tinerii care au parinti supra-controlanti vor avea dificultati de invatare, pentru ca nu si-au dezvoltat suficient functiile cognitive. Nesiguri pe ei, confuzi si fragili din punct de vedere emotional, au un nivel crescut de anxietate si stress, ceea ce le slabeste si mai mult capacitatile cognitive. Multi tineri au deficiente la nivelul capacitatii de a face planuri, de a-si stabili scopuri, sunt lipsiti de optimism si speranta. Principala cauza este imaturitatea lor emotionala.

Cum putem corecta acest lucru? Trebuie sa le permitem copiiilor nostri sa invete si sa faca propriile greseli, sa le sprijinim dezvoltarea creierului prin autonomie si prin cresterea responsabilitatilor, incurajandu-i sa-si rezolve singuri problemele.

Categories:

Comments are closed