Dezvoltarea personală este de importanță fundamentală pentru un psihoterapeut, cunoașterea de sine permițându-i să evite potențialele pete oarbe. Dezvoltarea personală și profesională nu este o activitate sau un eveniment singular, ci un proces continuu. Psihoterapeutul are sarcina de a minimaliza șansele de a face din client o victimă a propriei nevoi de validare. Ca urmare, are nevoie să înțeleagă de ce privește evenimentele într-un anume mod și de ce schimbarea este uneori dificilă.  

Conform cu Cross și Papadopoulos (2001), psihoterapeuții trebuie să gestioneze problemele lor personale care rezultă din mediul familial, cultura din care fac parte, apartenența de gen, personalitatea proprie și propria capacitate de schimbare (inclusiv propria rezistență la schimbare).

Nivelul dezvoltării personale a psihoterapeutului se reflectă în:

  • Propria înțelegere și apreciere a sinelui;
  • Conștientizarea și utilizarea propriilor puncte forte;
  • Conștientizarea propriilor pete oarbe, blocaje și vulnerabilități;
  • Identificarea domeniilor asupra cărora trebuie să lucreze în dezvoltare personală;
  • Aprecierea experiențială a semnificației stadiilor developmentale din propria dezvoltare personală;
  • Înțelegerea punctelor forte și a punctelor slabe într-o gamă largă de interacțiuni, în relațiile personale și profesionale;
  • Câștigarea încrederii în dezvăluirile adecvate;
  • Dezvoltarea capacităților de a da și a primi feed-back;
  • Facilitarea creșterii personale și a altora;
  • Îmbunătățirea relațiilor cu clienții;
  • Reflectarea continuă asupra succeselor și eșecurilor proprii; și
  • Capacitatea de a repara rupturile alianței terapeutice.

Categories:

Comments are closed