“Frumoasa si Bestia” este considerat in general un “basm romantic pentru adulti”, in care dragostea joaca rolul central. Personajul principal, Belle, nu este iubita pentru ca este frumoasa, ci pentru ca este afectuoasa si buna la inima. Bestia nu se descurca prea bine la inceput in a-i castiga afectiunea, dar in cele din urma reuseste, inainte ca ultima petala de trandafir sa cada. Totusi, in “Frumoasa si Bestia” nu vorbim numai despre dragoste romantica, ci si despre dragostea familiala: Belle si tatal ei sunt devotati unul altuia, atat de mult incat ea se sacrifica si devine prizoniera Bestiei in locul tatalui sau.
O alta tema principala a basmului se refera la aparente – aparentele pot fi foarte inselatoare. Gaston, individul care pare a fi initial un erou minunat este de fapt un nemernic, in tip ce monstrul are o inima de aur. Chiar si Belle este mai mult decat pare – sub frumusetea si bunatatea ei se ascunde o minte ascutita si o cultura vasta. Un lucru ciudat este insa acela ca basmul “Frumoasa si Bestia” nu pune mare accent pe comunitate, asa cum se intampla in alte basme. Toti locuitorii orasului se aliaza impotriva celor care par a fi ciudati sau diferiti, fiind superficiali si judecand dupa aparente – aceasta prin contrast cu ceea ce se intampla la castel, unde toti servitorii sunt uniti intre ei si cu stapanul lor (sigur, daca esti transformat in mobila, probabil ai sentimentul unitatii cu ceilalti care au fost transformati in mobila, dar chiar si asa…)
In schimb, ca multe alte basme, “Frumoasa si Bestia” vorbeste despre valoarea sacrificiului. Belle incepe prin a se sacrifica pentru tatal ei, iar Bestia trebuie sa invete sa se sacrifice pentru Belle – sa o elibereze desi o iubeste. Sacrificiul este expresia iubirii si modul de a scapa de blestem. Bestia intruchipeaza de asemenea tema identitatii. Cei mai multi oameni se confrunta cu crize de identitate de genul “Nu sunt atat de amuzant pe cat am crezut ca sunt”, dar Bestia se confrunta cu o criza de identitate care ii afecteaza intreaga personalitate, astfel incat se straduieste sa recapete o identitate umana. Belle la randul ei se confrunta cu alienarea – este atat de diferita de ceilalti locuitori ai orasului incat nu este deloc o parte a comunitatii si ca urmare se izoleaza, atat la nivel rational, cat si emotional.
Conform teoriei analizei tranzactionale toti oamenii urmeaza un scenariu de viata inconstient, “programat” pe baza experientelor din copilarie, inclusiv a basmelor pe care le preferam atunci cand suntem copii. Deci ce se poate intampla in viata reala daca avem un scenariu de viata de tip “Frumoasa si Bestia”?
Varianta fericita: Doi ciudati se intalnesc si se descopera reciproc, intelegandu-se unul pe celalalt in ciuda aparentelor si devenind un cuplu fericit.
Variante mai putin fericite (si mai frecvente): 1. Ea intalneste un barbat care este un abuzator si continua sa se sacrifice pe tot parcursul vietii, in speranta ca el se va schimba – doar ca el nu se schimba niciodata si continua sa fie abuziv in relatie (un exemplu este cel al femeilor abuzate fizic si care nu pleaca de langa partener). 2. El intalneste o femeie despre care continua sa spere ca il va intelege si ii va oferi afectiune pentru ca il intelege, sfarsind prin a fi nefericit si frustrat. 3. Persoana in cauza considera ca trebuie sa se sacrifice incontinuu: pentru partener/partenera, pentru familie, pentru ceilalti in general, punandu-si propriile nevoi pe planul doi sau ignorandu-le total (poate fi de exemplu o cale sigura spre a dezvolta afectiuni psihosomatice). Si probabil mai exista si alte variante derivate…
Care este scenariul tau de viata? Care a fost povestea pe care ai preferat-o in copilarie si pe care ai citit-o de 100 de ori?
Comments are closed