Obsesiile sunt gânduri persistente, nedorite despre un anumit subiect. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acțiuni mentale pe care cineva se simte obligat să le efectueze. Persoanele diagnosticate cu tulburare obsesiv-compulsivă (OCD) acționează deseori compulsiv ca răspuns la obsesiile lor.
De exemplu, o persoană se poate îngrijora constant că îi va fi jefuită casa. Pentru a-și gestiona anxietatea, persoana verifică încuietoarea ușii de zeci de ori pe noapte. Acest comportament nu poate preveni în mod realist un jaf sau o spargere, dar persoana simte un distres sever dacă nu face acest lucru.
Simptomele OCD-ului se încadrează în două categorii: obsesii și compulsii.
Obsesiile sunt gânduri recurente sau imbolduri care provoacă stres. Aceste gânduri pot fi înrădăcinate în dezgust, vinovăție sau frică. Obsesiile au adesea una dintre următoarele teme:
- Contaminarea: Gândurile sunt adesea legate de boală, murdărie, etc. Oamenii pot supraestima amenințarea contaminării.
- Lipsa ordinii: Obsesiile sunt adesea despre simetrie și încheiere. O persoană poate simți că ceva este „în neregulă” sau „dezechilibrat”. Pot avea tendințe perfecționiste și o nevoie de control.
- Teama de vătămare sau de a face rău: Gândurile se referă adesea la accidente, răni etc. Se pot simți responsabili de prevenirea tragediilor prin acțiunile lor compulsive.
- Gânduri interzise: Această categorie implică gânduri intruzive despre comiterea unei acțiuni considerate tabu. De exemplu, o persoană se poate teme că își va pierde controlul și va înjura în timpul unei întâlniri de afaceri. Altcineva poate avea imagini mentale repetitive despre producerea unui incendiu, în ciuda faptului că nu dorește să facă acest lucru.
Obsesiile pot provoca un stres major atunci când contrastează cu etica și natura unei persoane. Cu toate acestea, gândurile nu înseamnă același lucru ca și intenția. O persoană cu gânduri intruzive despre lovirea pietonilor este foarte puțin probabil să comită o crimă. De fapt, cel mai probabil va fi un șofer mai atent decât persoana obișnuită, deoarece ideea de a-i răni pe ceilalți îl deranjează foarte mult.
Simptome compulsive în tulburarea obsesiv-compulsivă
Oamenii folosesc adesea compulsiile pentru contracararea obsesiilor lor. Unele acțiuni sunt făcute pentru ameliorarea stresului. Alte comportamente vizează prevenirea unui eveniment temut. Compulsia nu trebuie să aibă o legătură logică cu obsesia. De exemplu, un copil poate număra pașii pe scări pentru a împiedica moartea unui părinte. Dacă acțiunile și gândurile sunt conectate, acțiunea va fi de departe mult mai mare decât riscul.
Comportamentele obsesiv-compulsive sunt adesea repetitive și excesive. Ele aproape întotdeauna interferează cu viața de zi cu zi. Unii oameni se simt obligați să petreacă ore în șir efectuând-și compulsiile. Alte persoane ar face orice pentru a evita anumite lucruri declanșatoare. Multe persoane cu tulburare obsesiv-compulsivă sunt conștiente de faptul că anumite comportamente nu sunt „logice”, dar totuși se simt neliniștite și distrase până când reușesc să efectueze compulsia.
Comportamentele compulsive obișnuite includ:
- Verificarea: O persoană se poate ridica de mai multe ori pe noapte pentru a se asigura că soba nu este aprinsă. Altcineva poate reciti fiecare e-mail sau mesaj de zeci de ori pentru a verifica textul.
- Curățenia: O persoană se poate spăla pe mâini până când pielea începe să se crape. De asemenea, ar putea igieniza obiectele de uz casnic după fiecare utilizare (mai degrabă decât să urmeze recomandările unui manual de instrucțiuni).
- Reamenajarea / repetarea: O persoană poate apăsa peîntrerupătorul de lumină de un anumit număr de ori sau poate aranja hainele până simte că sunt perfect aliniate.
- Anularea: o persoană poate repeta o frază pentru a se „curăța” de gândurile sexuale sau de imaginile neplăcute.
Cauzele tulburării obsesiv-compulsive
Există mulți factori care pot contribui la un comportament obsesiv-compulsiv. Biologia și mediul înconjurător pot juca un rol.
Din perspectivă cognitivă, persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă acordă adesea o importanță exagerată gândurilor. Uneori, multe persoane au gânduri intruzive. Cu toate acestea, cei cu OCD pot crede că aceste gânduri reflectă caracterul lor interior sau afectează lumea exterioară. O atenție suplimentară poate spori importanța percepută a gândurilor, consolidând obsesiile. Compulsiile se pot dezvolta ca încercări defectuoase de a bloca aceste gânduri supărătoare.
Trauma poate duce, de asemenea, la obsesii și compulsii. Copiii care se confruntă cu abuzuri fizice sau abuzuri sexuale sunt mai susceptibili să dezvolte OCD. Pot contribui și evenimentele traumatice (cum ar fi un accident de mașină). Stresul zilnic nu poate provoca tulburare obsesiv-compulsivă, dar poate agrava simptomele deja prezente.
Tulburarea obsesiv-compulsivă poate fi o trăsătură de familie. Dacă o persoană are o rudă de gradul întâi (precum un părinte sau o soră) cu OCD, riscul de apariție șila acea persoană se dublează. Dacă părinții sau frații au dezvoltat OCD în copilărie, persoana are de 10 ori mai multe șanse să aibă OCD decât publicul larg.
Tulburarea obsesiv-compulsivă a fost, de asemenea, legată de disfuncția în unul din circuitele creierului. Circuitul se activează atunci când o persoană primește un impuls. După ce persoana efectuează acțiunea aferentă, semnalele neuronale se opresc de obicei, iar persoana se simte mulțumită. În cazul OCD-ului, persoana are încă impulsul. Este posibil să fie nevoie să efectueze o acțiune de mai multe ori înainte de a găsi aceeași satisfacție pe care o obțin ceilalți de la prima încercare.
Afecțiuni asociatecu tulburarea obsesiv-compulsivă
Obsesiile și compulsiile apar adesea alături de alte probleme de sănătate mentală. În rândul adulților cu tulburare obsesiv-compulsivă:
- 76% au și o afecțiune legată de anxietate (fobie, anxietate socială etc.)
- 41% au depresie majoră
- 30% au ticuri nervoase
- Cel puțin 23% au personalitate obsesiv-compulsivă
Dacă nu se tratează, tulburarea obsesiv-compulsivă poate dura o viață. Simptomele pot interfera cu munca, relațiile și bunăstarea generală. Un terapeut poate ajuta oamenii să-și gestioneze simptomele și să învețe mecanisme de a face față.
Comments are closed