Unul din modelele actuale in psihoterapia integrativa este modelul trans-teoretic. Conform modelului trans-teoretic al lui Prochaska şi DiClemente, schimbarea apare în timp – aspect ignorat de alte teorii ale schimbării. Cu alte cuvinte, atunci când persoana face o schimbare, ea parcurge cinci stadii ale schimbării.
Stadiile schimbarii in psihoterapie
Primul stadiu al schimbării in psihoterapie este pre-contemplarea, stadiu în care persoana nu are nici o intenţie de a acţiona în viitorul apropiat (de obicei în următoarele 6 luni). Persoana aflată în acest stadiu poate să nu fie conştientă sau informată asupra consecinţelor comportamentului său, sau se poate să fi avut un număr de nereuşite (eşecuri) în încercarea de a se schimba, astfel că este descurajată şi nu mai încearcă. Principala trăsătură a persoanei aflate în stadiul de pre-contemplare este faptul că prezintă rezistenţă la recunoaşterea sau modificarea unui comportament problematic. Pentru ca persoana să iasă din acest stadiu este nevoie să recunoască problema.
Al doilea stadiul al schimbării in psihoterapie este contemplarea, stadiu în care persoana va face o schimbare în următoarele 6 luni. În acest stadiu persoana cântăreşte argumentele pro şi contra schimbare, astfel că poate rămâne în acest stadiu timp îndelungat. O persoană aflată în stadiul de contemplare decide dacă trebuie să corecteze problema sau nu şi dacă argumentele în favoarea schimbării le depăşesc pe cele în favoarea păstrării comportamentului acutal. Persoana poate fi insa blocata in acest stadiu. În acest stadiu persoana continuă să se angajeze în comportamentul problematic, dar este conştientă că acest comportament cauzează o problemă. Principala trăsătură a unei persoane aflate în acest stadiu este aceea că persoana ia în considerare în mod serios posibilitatea de rezolvare a problemei.
Al treilea stadiu al schimbării in psihoterapie, pregătirea, este cel în care persoana planifică sau face o schimbare comportamentală în următoarea lună. Persoana aflată în acest stadiu a avut adesea eşecuri în acţiunea destinată schimbării comportamentului în decursul ultimului an şi încă se angajează în comportamentul problematic. Persoana s-ar putea să nu ştie cum să procedeze pentru a face schimbarea şi poate fi temătoare privitor la capacitatea sa de a se schimba. Pentru a elimina sau reduce semnificativ comportamentul problematic persoana face un plan de acţiune, astfel încât să poată alege din mai multe soluţii potenţiale.
Al patrulea stadiu al schimbării in psihoterapie este cel de acţiune. Persoana a făcut deja eforturi de modificare a comportamentului, experienţelor sau mediului său în decursul ultimelor 6 luni, aşa încât să-şi poată depăşi problema. Stadiul de acţiune necesită o implicare semnificativă, cheltuială de timp şi energie, şi este stadiul în care persoana primeşte cea mai mare recunoaştere din partea altora, datorită eforturilor sale vizibile. Principalul mod în care putem recunoaşte că cineva se află în stadiul de acţiune este prin observarea eforturilor semnificative pe care le face pentru a se schimba şi prin modificarea comportamentului problematic la nivelele acceptabile ale criteriilor schimbării. Deplasarea la stadiul final apare atunci când persoana are dovezi ale îmbunătăţirii performanţei sale, o stare afectivă pozitivă, şi primeşte un feed-back social pozitiv.
Al cincilea stadiu al schimbării in psihoterapie este menţinerea. În acest stadiu persoana se străduie să prevină recăderile şi să îşi asigure câştigurile rezultate în urma acţiunii. Persoana aflată în stadiul de menţinere este mai puţin tentată să aibă recăderi şi mai încrezătoare în faptul că va putea să continue schimbarea.
Cercetările in domeniul psihoterapiei arată că 40% din populaţie se află în stadiul de pre-contemplare, 40% în stadiul de contemplare şi 20% în stadiul de pregătire în cazul diverselor comportamente legate de sănătate.
Comments are closed