Istoria interpretării viselor

Interpretarea visului este procesul de atribuire a sensului viselor. În multe societăți antice, precum cele din Egipt și Grecia, visarea a fost considerată o comunicare supranaturală sau un mijloc de intervenție divină, al cărui mesaj ar putea fi interpretat de oameni. În timpurile moderne, diferite școli de psihologie și neurobiologie au oferit teorii cu privire la sensul și scopul viselor. Majoritatea oamenilor par să interpreteze în prezent conținutul viselor conform teoriei freudiene sau jungiene.

Oamenii par să creadă că visele au o semnificație deosebită: atribuie mai mult sens viselor decât gândurilor similare în stare de veghe. De exemplu, oamenii spun că ar fi mai probabil să anuleze o excursie pe care au planificat-o dacă au visat cu o noapte înainte că avionul lor s-a prăbușit, decât dacă Departamentul de Securitate Internă avertizează asupra zborului.

Unul dintre primele exemple scrise de interpretare a viselor vine din Epicul babilonian al lui Gilgamesh. Gilgamesh a visat că un topor a căzut de pe cer. Oamenii s-au adunat în jurul lui cu admirație și închinare. Gilgamesh a aruncat toporul în fața mamei sale și apoi l-a îmbrățișat ca pe o soție. Mama lui, Ninsun, a interpretat visul. Ea a spus că cineva puternic va apărea în curând. Gilgamesh se va lupta cu el și va încerca să-l învingă, dar el nu va reuși. În cele din urmă, ei vor deveni prieteni apropiați și vor realiza lucruri minunate. Ea a adăugat: “Că l-ai îmbrățișat ca o nevastă înseamnă că nu te va părăsi niciodată. Astfel, visul tău este rezolvat”. În timp ce acest exemplu arată tendința de a vedea visele ca prezicând viitorul, interpretarea lui Ninsun anticipează abordarea contemporană. Tăbila, falsă și agresivă, simbolizează un bărbat care va începe să fie agresiv, dar va deveni un prieten. A îmbrățișa un topor este transformarea agresiunii în afecțiune și camaraderie.

În Egiptul antic, preoții au acționat ca interpreți ai viselor. Hieroglifele care descriu visele și interpretările lor sunt evidente. Visele au avut o importanță considerabilă în istorie în majoritatea culturilor.

Grecii antici au construit temple pe care le-au numit Asclepieions, unde tratamentele se făceau prin harul divin, prin incubarea viselor în templu. Visele au fost, de asemenea, considerate profeții de o importanță deosebită. Artemidor al lui Daldis, care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., a scris un text cuprinzător, Oneirocritica (Interpretarea viselor), în care a prezis multe abordări contemporane ale viselor. Credea că sensul unei imagini din vis ar putea implica cuvinte și ar putea fi înțeles prin decodarea imaginii în cuvintele sale componente. De exemplu, Alexandru, în timp ce conducea războiul împotriva tiranilor, a visat că un satyr dansa pe scutul său. Artemidor susține că acest vis a fost interpretat după cum urmează: satyr = sa tyros (“Tire va fi al tău”), prezicând că Alexandru va fi triumfător.

În ceea ce privește psihologia islamică medievală, anumite documente indică faptul că visele sunt formate din trei părți, iar cercetătorii musulmani au identificat trei tipuri de vise: false, patogene și adevărate. Ibn Sirin (654-728) a fost renumit pentru Ta’bir al-Ru’ya și Muntakhab al-Kalam fi Tabir al-Ahlam, o carte despre vise. Lucrarea este împărțită în 25 de secțiuni despre interpretarea viselor –  este important ca un laic să caute asistență de la un alim (cărturar musulman) care l-ar putea ghida în interpretarea viselor cu o înțelegere corectă a contextului cultural.

O carte tradițională chineză despre interpretarea viselor este ”Principiile înalte ale interpretării viselor”, scrisă în secolul al XVI-lea de Chen Shiyuan.  Gânditorii chinezi au formulat, de asemenea, idei profunde despre interpretarea viselor, cum ar fi întrebarea: de unde știm că visezi și de unde știm că suntem treji.

În secolul al XVII-lea, medicul și scriitorul englez Sir Thomas Browne a scris un eseu scurt asupra interpretării viselor. Interpretarea visului a fost considerată parte a psihanalizei la sfârșitul secolului al XIX-lea; conținutul manifestat al unui vis este analizat pentru a dezvălui sensul său latent psihicului.

O lucrare din 2009 a lui Carey Morewedge și a lui Michael Norton din Jurnalul Personalității și Psihologiei Sociale a constatat că majoritatea oamenilor cred că “visele lor dezvăluie adevăruri ascunse semnificative”. Într-un studiu realizat în Statele Unite, Coreea de Sud și India, aceștia au descoperit că 74% dintre indieni, 65% dintre sud-coreeni și 56% dintre americani credeau că conținutul viselor lor le-a oferit o perspectivă semnificativă asupra credințelor și dorințelor lor inconștiente.