Oana Maria Popescu
Ceea ce este cert este insa faptul ca de la sistemul nervos enteric sunt transmise informatii la creier prin intermediul a 30 de tipuri de neurotransmitatori si ca in multe afectiuni cerebrale este afectat si intestinul. De exemplu la pacientii cu boala Alzheimer apar placi amiloide la nivel intestinal, iar in boala Parkinson apar corpi Levy, comunicarea intre intestin si cortex realizandu-se prin intermediul nervului vag.
Aproape toate functiile tractului gastro- intestinal se afla sub controlul sistemului nervos central si raspund la factorii de mediu, cum este stressul. Tehnicile de relaxare, strategiile de management a stressului si tratamentul anxietatii duc la ameliorarea simptomatologiei si prevenirea recurentelor in ulcerul gastro-duodenal si esofagita de reflux, Curtz si colab. (1992) sustinand ca rolul biofeedback-ului ramane inca sa fie clarificat. Ulcerul gastro- duodenal pare a fi legat de tulburarile de tip anxios in sensul ca au o parte de etiologie comuna. Tulburarile de tip anxios se asociaza in mod semnificativ cu boala ulceroasa raportata. Cu cat exista mai multe simptome de anxietate, cu atat mai probabil este ca pacientul sa dezvolte un ulcer peptic. Pe de alta parte, boala ulceroasa insasi poate conduce la sindrom anxios, astfel ca se considera ca in general anxietatea marcata in combinatie cu infectia cu Helicobacter pylorii duce la ulcer gastro- duodenal.
In afectiunile greu tratabile, precum ulcerul gastro-duodenal, terapia suportiva poate da rezultate spectaculoase. Interventiile multi-modale de tip minte- corp sunt egal eficace in ulcerul gastro-duodenal, ca si in colonul iritabil, encoprezis, constipatie, vomismente, durerea abdominala, colita ulcerativa, si mai putin in diaree, diverticuloza, hernia hiatala, chirurgia colo-rectala si alte boli gastro- intestinale.
Tehnicile psihoterapeutice ce pot fi utilizate in terapia ulcerului peptic combina elemente de psihologie Jungiana, Gestalt- terapie, hipnoterapie ericksoniana, teoria relatiei obiectuale, psihologie umanista si teoria comunicarii avansate, in cadrul imageriei interactive ghidate. Pacientul este invitat sa-si formeze o imagine care reprezinta un anumit simptom medical cu care se confrunta, si apoi sa initieze un dialog imaginar cu acea imagine pentru a o intreba de ce se afla acolo, ce doreste, de ce are nevoie, spre ce se indreapta si ce are de oferit.
O alta abordare este meloterapia: muzica lenta, cu ritm constant, pentru a promova relaxarea si a reduce stressul. Deoarece ulcerul duodenal poate fi expresia somatizarii conflictelor intrapsihice, poate beneficia de asemenea de tratament psihanalitic (Savitt, 1977) si implicit de hipnoanaliza. Din punct de vedere psihanalitic multi pacienti cu ulcer au o dorinta pentru dragoste, sprijin si dependenta, si au nevoie sa le primeasca “ pe cale orala”, ca si mancarea pe tubul digestiv, iar daca aceste dorinte sunt frustrate poate apare ulcerul duodenal. In schimb Tsimmerman si colab. (2004 ) gasesc ca rezultate bune cu ameliorarea simptomatologiei se obtin prin terapie Gestalt.
Gubachev si colab. (1990) au examinat 276 de pacienti, cu includerea psihoterapiei in tratamentul multimodal, ceea ce a dus la reducerea simptomatologiei de tip anxios- depresiv, cu accelerarea disparitiei durerii si a sindromului dispeptic, odata cu scaderea activitatii ergotropice a sistemului neurohormonal. Normalizarea excretiei de adrenalina a servit drept indicator pentru prognosticul favorabil. Se pare insa ca psihoterapia este mai putin eficace la pacientii cu fixatii hipocondriace si rigiditate afectiva.
In ideea tratamentului multimodal Han (2002) a aplicat un sistem integrat de management al stressului, cu sedinte de terapie de 1-7 ore, timp de 4 saptamani, prin comparatie cu un grup tratat doar prin relaxare musculara progresiva, constatand ca managementul stressului este mai eficace.
Rolul consilierii psihologice asupra ratei recaderii la 1 an a ulcerului duodenal a fost evaluat de Loef si colab. (1987) pe un lot de 148 de pacienti, impartiti in trei grupe: consiliere psihologica de grup, tratament de intretinere cu Cimetidina si placebo. Au fost urmariti endoscopic la 6 si 12 luni, constatandu-se ca rezultatele nu difera semnificativ la grupul tratat prin consiliere psihologica de grup comparativ cu grupul tratat placebo, in timp ce la grupul tratat cu Cimetidina, rezultatele au fost semnificativ mai bune.
Cel mai frecvent insa terapia ulcerului gastric si duodenal implica relaxarea, hipnoza, imageria ghidata si terapia cognitiv- comportamentala. In majoritatea studiilor se considera ca biofeedback-ul nu are efect superior tratamentului placebo, si aceasta tehnica nu este in general recomandata la copii. Kan si Nicula (1992) recomanda hipnoterapia in combinatie cu terapia de rezonanta prin microunde, eficacitatea terapeutica fiind evaluata prin determinarea nivelelor de histamina, serotonina, noradrenalina, adrenalina, corticotropina si indicele secretiei gastrice.
Protocolul hipnoterapeutic include cel mai adesea 6 sedinte de terapie in care se foloseste imageria, cu vizualizare pentru controlul secretiei gastrice (Colgan, Faragher, Whorwell, 1988) si casete audio pentru autohipnoza, in paralel cu medicatia antiulceroasa pe o durata de 10 saptamani. Hipnoterapia continua timp de 3 luni, iar la 12 luni de la terminarea terapiei doar 53% din pacientii tratati prin hipnoza au prezentat recaderi, in comparatie cu 100% din cei ce au fost tratati doar medicamentos.
Alti autori (Whorwell, 1991) , desi recunosc rolul cert al hipnoterapiei in tratamentul ulcerului peptic, diferiti factori psihologici avand influenta in geneza bolii, cred ca sunt necesare cercetari ulterioare pentru definirea rolului acestei terapii, considerata a fi controversata. Welhuyzen van Zanten si colab. (1999 ) traseaza liniile directoare pentru efectuarea unor studii valide in domeniul psihoterapiei si altor tratamente in gastroenterologie, respectiv care este durata tramentului recomandat, comparatia cu un grup de control placebo, evaluarea compliantei la tratament si analiza statistica. Aceeasi autori recomanda o durata minima a tratamentului de 8-12 saptamani.
Giles (1978) recomanda tehnicile de relaxare si managementul stressului, cu sedinte terapeutice de 1 ora, din care o jumatate de ora pacientul asculta tehnici de relaxare inregistrate pe suport audio. Durata totala a terapiei este de 8 saptamani, si autorul nu raporteaza diferente semnificative fata de grupul de control. Alti adepti ai relaxarii progresive ca tehnica utilizata in terapia ulcerului gastro- duodenal sunt Shaw si Ehrilch (1987), care lucreaza pe aspectul durerii cronice in 6 sedinte. Pacientii au primit casete audio pe care sa le asculte acasa, cel putin 1 data pe zi. Au fost inregistrate diferente semnificative, cu ameliorare la cei tratati prin tehnici de relaxare, in comparatie cu grupul de control. Tehnicile de relaxare functioneaza prin aceea ca duc la reducerea stressului cu ameliorarea simptomatologiei bolii ulceroase. Relaxarea profunda urmata de metafora locului preferat constituie metoda asocierii, utilizata tocmai cu scopul reducerii stressului.
Comments are closed