Oana Maria Popescu
In Romania incidenta astmului bronsic, afectiune considerata ca avand o importanta componenta psihosomatica, este de 200 cazuri noi/ an, justificand cercetarile in psihoterapie pentru tratamentul acestei afectiuni. Psihoterapia eficace ar include, dupa Bottcher si Kroemer (1988), o anamneza riguroasa, psihoterapie suportiva si de grup.
Desi alergiile sau reactiile de hipersensibilitate nu sunt considerate a fi psihosomatice, implicand anticorpii de tip IgE, activarea mastocitelor, bazofilelor si eliberarea de mediatori ai raspunsului imun, sugestia hipnotica si relaxarea duc la scaderea numarului de celule T helper si scaderea activitatii limfocitelor NK ( natural killer ) in comparatie cu valorile de dinainte de hipnoza. Medicina moderna considera de altfel ca 80% din boli sunt intr-un fel sau altul conectate cu factorii psihici. Majoritatea pacientilor cu astm bronsic raspund la stimuli psihologici care duc la modificarea rezistentei cailor aeriene, prin intermediul sistemului colinergic.
Studiile psihanalitice arata ca majoritatea pacientilor cu astm bronsic prezinta depresie sau agresiune suprimata, si la majoritatea simptomele au cedat la facilitarea exprimarii furiei sau la ameliorarea depresiei, tiparul de comportament care implica astmul bronsic fiind legat de blocarea unei stari afective.
O alta teorie explicativa in astmul bronsic este cea psihosomatica, care sustine asocierea depresiei cu astmul bronsic, inclusiv alergic: femeile cu test alergenic pozitiv si simptome alergice au o probabilitate de 2,7 ori mai mare de a dezvolta o depresie pe parcursul vietii – concept apartinand psiho-neuro-imunologiei, care a inceput sa se dezvolte in 1970. Depresia se asociaza cu dereglarea aminelor biogene: serotonina si norepinefrina, iar la depresivi exista un nivel scazut al metabolitilor dopaminei. Exista similitudini intre modificarile imunitare si depresie ca urmare a stressului cronic: la depresivi apare o crestere a leucocitelor si neutrofilie relativa, limfopenie relativa, scaderea activitatii limfocitelor NK si supresia proliferarii limfocitelor, cresterea secretiei de Il-1, Il-6 si TNF, precum si o prevalenta crescuta a alergiilor mediate de IgE. Afectivitatea negativa, nivelul dezirabilitatii sociale, complianta la medicatie si frecventa utilizarii acesteia, precum si intensitatea simptomatologiei joaca un rol important, dar pacientii anxiosi au forme mai severe de astm bronsic.
Anxietatea in astmul bronsic apare pe de o parte ca anxietate nespecifica si ca anxietate specifica legata de criza de astm.
Psihoterapia este utila in primul rand pentru reducerea anxietatii, operand in astmul bronsic prin interactiunea dintre comportament si procesele nervoase, imune si endocrine, scaderea stressului influentand sistemul neuroendocrin si imun. Multi astmatici au o frica anticipativa inainte de atacul de astm, iar in timpul crizei au atacuri de panica, hipnoza fiind utila pentru indepartarea anxietatii si panicii.
Mai multe forme de terapie sunt utilizate astazi in tratamentul astmului bronsic. Terapia cognitiva pleaca de la premiza ca astmaticul incearca sa ia prea mult si sa dea prea putin, atunci cand da existand o constrictie, care este de fapt teama si apeleaza la desensibilizarea sistematica, dupa relaxare, cu imaginarea atacurilor de la usoare la severe, pana cand pacientul nu mai reactioneaza prin anxietate. Se pare insa ca terapia cognitiv- comportamentala in combinatie cu hipnoza este mai eficace decat terapia cognitiv- comportamentala utilizata de sine- statator (Kirsch, 1995).
Medicina estica sustine ca plamanii sunt sediul emotiilor de tip durere, astfel incat abordarea afectiunilor pulmonare incorporeaza rezolvarea tristetii neprelucrate din viata pacientului. Daca se cere pacientului sa scrie, timp de o ora pe zi, 3 zile succesiv, despre cele mai dureroase experiente din trecutul sau, pacientul in cauza isi va reduce consumul de medicamente.
Terapia familiala , care se adreseaza unor chestiuni de tipul “rolul bonavului in familie” si efectul stressului familial asupra sanatatii, are la randul sau un impact pozitiv in tratamentul astmului bronsic.
Relaxarea musculara imbunatateste funtionarea pulmonara in astm, dar nu exista dovezi ca alte metode de relaxare ar avea un efect pozitiv, insa hipnoza imbunatateste semnificativ FEV1.
Terapia de grup se aplica pentru familiie astmaticilor.
Hipnoza poate fi utila pentru reducerea simptomatologiei intr-un mod care seamana cu conditionarea clasica sau Pavlovista. Cei care prezinta de multi ani astm bronsic achizitioneaza o modalitate de raspuns care seamana cu astmul bronsic psihogen, dar care este de fapt o forma de conditionare, utilitatea hipnozei fiind in primul rand aceea de a limita anticiparile anxioase si de a formula sau reformula obiectivele de tratament, de a ajuta pacientul sa-si depaseasca frica de boala si de a-l ajuta in schimbarea stilului de viata.
Hipnoza nu se recomanda in episoadele acute de astm, dar este eficace in scop profilactic pentru a evita riscul dependentei de steroizi. Cu ajutorul hipnozei se pot reprograma credinte subconstiente prin utilizarea sugestiei, dar hipnoza nu este eficace pentru psihotici si copiii sub 5 ani.
Hipnoza actioneaza asupra raspunsului sistemului nervos autonom, cu diminuarea bronhospasmului.Este cunoscut faptul ca hipnoza actioneaza asupra alergiilor respiratorii, hiperreactvitatii bronsice si astmului bronsic, mediind functiile presupusului dualism minte- corp si actionand asupra componentei neurovasculare a raspunsului alergic.
Comments are closed