Un şeic avea cel mai mare noroc de pe pământ: avea două soţii. Simţindu-se nespus de fericit, se duse la bazar şi cumpără două coliere identice, pe care le dărui soţiilor sale, după ce petrecuse câteva ore fericite cu ele. Singura condiţie era ca fiecare soţie să promită să nu-i spună celeilalte. Dar nici o bucurie pământeană nu rămâne netulburată. Într-o zi, soţiile, stârnite de rivalitate şi gelozie, veniră la el şi îl bombardară cu întrebările. ,,Spune-ne, cel mai splendid dintre bărbaţi, pe care dintre noi o placi cel mai mult?”
,,Dragele mele, vă iubesc pe amândouă mai mult decât orice”, se apără şeicul împăciuitor.
„Nu, nu, protestară femeile, vrem să ştim de la tine care dintre noi primeşte mai mult din dragostea ta.”
„Dar favoritele mele, de ce ţineţi să fiţi nemulţumite ? Vă am pe amândouă în inima mea.” Dar femeile nu erau mulţumite doar cu atât.
„Nu scapi de noi. Haide vorbeşte. Cine este regina inimii tale ?”
Fiindcă nu se mai putea supune întrebărilor insuportabile ale soţiilor sale, îşi coborî vocea promiţător şi şopti: „Dacă trebuie neapărat să ştiţi, vă voi spune adevărul. Cea pe care o iubesc cel mai mult, este cea căreia i-am dat lănţişorul de aur.” Ambele femei se uitară una la cealaltă victorios şi fură mulţumite.
Comments are closed